Am mutat magazinul pe un server nou si continuam lucrul pentru optimizarea vitezei. Daca totusi mai intampinati probleme cu afisarea site-ului, va rugam sa ne contactati aici.
Multumim vizitatorilor care au trebuit sa suporte erorile de zilele trecute 
Stim ca ati observat in ultimele zile aparitia unor erori pe site, iar in ultima perioada o viteza foarte mica de incarcare.
Numarul de carti indexate pe site intr-un timp foarte scurt a depasit asteptarile noastre, iar lucrul asta, cumulat cu crearea noilor facilitati pentru dvs., a dus la situatia in care serverul actual nu mai face fata.
Dar de cateva zile ne ocupam pentru remedierea acestor probleme si suntem aproape de final. Cel mai probabil vom avea si un server nou
Va asiguram ca toate comenzile pe care reusiti sa le faceti in aceasta perioada vor fi onorate!
Va multumim pentru intelegere!
Cu respect,
Echipa AnticariatulTau.ro
Începem astăzi să publicăm, folosind ca surse cărți vechi din arhivele personale, o serie de mini-biografii a unor români prea puțin cunoscuți, dar care, din punctul nostru de vedere au contribuit la dezvoltarea culturală a României moderne.
Ion Pop Reteganul, unul dintre cei mai buni învățători, prozatori și folcloriști pe care i-am avut, s-a născut la 10 iunie 1853 in Reteag, într-o ”căsuță mică de nuiele, acoperită ci paie, precum erau toate casele românilor de pe la noi după revoluția de la 1948. Avea două ferești: una spre miazănoapte și alta spre răsărit. Ferestrele erau cam atât de mari cât o coală de hârtie și aveau fiecare câte patru ochiuri de sticlă”.
Dintre culegerile de folclor tipărite în timpul vieții, menționăm îndeosebi: „Trandafiri și viorele”, „Povești ardelenești”, „Starostele sau datini de la nunțile românilor ardeleni”, „Povestiri din viața țăranilor români”, „Opșaguri cât pilite cât cioplite”, „Buchetul”, „Bocete”, „Pintea Viteazul”, „Zidirea lumii”, „Povești din popor” etc.
De crede că un cuvint oarecare nu e înțeles de mulțimea romînilor explice-l, de crede că nu s-ar putea exprima chiar după cum ni-l exprimă poporul în acel ținut, pună-i semne oricîte și explice această împrejurare, dar nu-l înlocuiască cu altul.
– I. P. Reteganul
I. P. Reteganul punea accentul pe mențiunea creațiilor populare așa cum au fost auzite, evitând alterările nepotrivite.
În „Povești ardelenești”, culese de el, este atâta sănătate morală.
– I. A. Popescu
E drept că romînul nu totdeauna cîntă cu veselie și bucurie, ci mai mult de jale și de dor, că așa-i viața. Și cîntarile lui sînt așa de frumoase, atît de atrăgătoare, încît te oprești în loc. Cînd auzi o horă colo pe Someșul Mare, ori în Banatm ori pe Mureș și pe Târnave, ori pe la Hațeg, ori prin Marmația, când vin fetele de la lucru seara; – cînd o auzi, apoi să fii mort pe jumătate, trebuie să mergi barem pînă la fereastră, – de nu poți ieși în poartă, să vezi: oare îngeri cîntă ori oameni? Dar nu numai fetele cîntă și nu numai pe unele locuri; nu, romînii săteni cîntă toți: bătrîni, bărbați, juni, din munți și din cîmpii.
– I. P. Reteganul
I. P. Reteganul a scris și proză, în care este un bun moralist, în „Minte de muiere și pace” arătându-și aversiunea față de lăcomie. În „Firuța Nuțului” ne arată unde duc căsătoriile bazate pe condiții exterioare dragostei sincere, iar în „Mitru Pascului” la fel, pune probleme importatnte ale căsniciei. Tot probleme etice tratează și în nuvelele „Popa Toma” și „Bietul Istode”.
După ce la Baru Mare a organizat din nou școala, a pus bazele unui fel de colț viu:
Mă mai ocupam și cu cultura florilor, ce puteam foarte bine, avînd edificiul școlii noi ferești mari, duble, între care aveam iarna plin de vase cu flori pe care vara le puneam în grădină. Primăvara și vara mă ocupam cu cultivarea grădiniiș făcui și cea mai frumoasă pomărie în acel ținut.
– I. P. Reteganul
Cheltuindu-și propriul salariu, a pus pe picioare școala din Bouțari și a dat strălucire școlii confesionale din Bucium-Sașa din Țara Moților. La fel a facut și la Sîncel.
Știut lucru este că progresul sau regresul unei școale depinde:
- de la destoinicia învățătorului
- de la regulata sau neregulata frecventare a școlilor
– I. P. Reteganul
Părerea sa era că dacă învățătorul știe să se apropie de elevi, aceștia vor veni cu plăcere la școală.
A colaborat cu publicații precum Contemporanul, Revista ilustrată, Gazeta Transilvaniei, Gutinul iar în 1886 a editat revista Convorbiri Pedagogice.
A ocupat funcția de secretar secund al Asociațiunii pentru Literatura și Cultura poporului român (ASTRA), la Sibiu.
S-a stins din viață în satul natal, în 1905, loc în care la 22 mai 1955, Sfatul popular regional și Academia R.P.R. au inaugurat casa memorială „Ion Pop Reteganul”, care se poate vizita și în zilele noastre.
Surse:
Dupa cum am promis in comentariile concursului nr. 2, publicam atat rezolvarea propusa de Ziarul ştiinţelor şi călătoriilor (cu datele gresite) cat si rezolvarea noastra.
Explicatia noastra:
Problema era sa aflam cat mananca un bou pe zi. Formula este: (nr_ari + x * nr_ari * nr_zile) / (nr_boi * nr_zile), unde x reprezinta viteza de crestere a ierbii.
Daca scriem ecuatia pentru primele doua situatii, avem necunoscuta pe x, ce se poate calcula. ( x = 1/12, adica in fiecare zi iarba pe o parcela creste cu 1/12 din cantitatea initiala de pe parcela ).
Cu acest x, daca scriem ecuatia pentru ultima varianta, avem necunoscuta nr_boi, ce se poate calcula.
Pentru concursul de astăzi vă propunem o problemă de matematică, reprodusa din numarul 37 anul XXXIII din ‘Ziarul ştiinţelor şi călătoriilor’. Problema se numeşte ‘Boii lui Newton’, iar enunţul este:
Ştiind că 75 boi au păscut în 12 zile iarba unei livezi de 60 arii şi cea care creştea între timp; că 81 de boi au păscut iarba unei livezi de 72 arii şi cea care creştea între timp, în 15 zile, – câţi boi vor paşte în 18 zile iarba de pe 26 arii şi cea care va creşte între timp. În toate livezile iarba era la aceeaşi înălţime şi creştea deopotrivă.
Câştigatorul este cel ce răspunde primul corect, iar premiul un voucher de 25 RON.
Astăzi debutează pe blogul anticariatului secţiunea de concurs. Dacă răspundeţi primul corect la întrebarea ce urmează, veţi câştiga un cupon de reducere în valoare de 20 RON.
Întrebarea, de încălzire, este: “Cum se numeşte viermele de nisip de pe Arrakis?”
Mult succes.
UPDATE
Câştigătoarea este Nicoleta, care a răspuns corect la ora 10.39. Felicitări atât ei cât şi celorlalţi.
Îmi pare rău că a durat atât moderarea, data viitoare răspunsurile la concurs nu vor mai fi moderate.
Da Doamne sa nu ma insor
Nici o data
Ori, dac’o fi sa ma insor
Vre’o data
Fa sa nu fiu inselat
Nici o data
Ori, dac’oi fi inselat
Vre-o data
Fa ca sa nu aflu eu
Nici o data
Ori, d’o fi sa aflu eu
Vre-o data,
Fa sa nu ma sinchisesc
Nici-o-data;
Ori numa’ntaia data
Ori numai cate o data
Odata un grec se duse si el la teatru, dar dupa primul act, adica cand se da repaus, vazand lumea ca se scoala si se plimba p’afara, esi si el.
Dupa cat-va timp, grecul vine, si voind a se aseza pe scaunul lui, spre marea mirare, vede pe-o muere stand in locul lui. Grecul ii da roata; se uita la biletul ce avea in mana; se uita la numarul scaunului; se uita la muere, dor d’o pricepe; dar, ea se facea niznai.
Grecul plictisit ii striga atunci:
Nu vre sa mi scoli un’data cocoana? Haidi… scolo-mi bre! Chit vre sa me vurtesc pe langa dimia-ta ca asta’n muna?
Intr’un sat se afla un taran, si era insurat. Nevasta fiindu-i bolnava, numa intr’o zi dete ortul popi.
Planse taranul cat o planse, dar iute se linisti, uitand’o, ca si cand n’ar fi fost insurat de cand lumea.
La o saptamana, haida… ca’i muri si-o vaca… Valeau! ce tanguire, ce jelete pe capul lui, ca pusese inchicioare tot satul.
Dace ma Ioane! – l’intreaba papa – Nu t’ai jelit asa cand ti-a murit sotia, dar pentru o vaca?
Pai da parinte, de muere n’am plans asa de rau ca d’acu, multe voesc sa se pue in locul raposatei, dar n’am vazut una macar, care sa vine sa’mi puevaca la loc, trebuie s’o cumpar, cand muerea ma cumpara ea pe mine.
“Productiuni populare – 1884″
Dupa 45 de minute de incercari noi am cedat.
Tu intelegi ce-a scris stramosul nostru aici?
Asteptam variante.
Cu respect,
AnticariatulTau
Iata si ultimele randuri din caietul cu amintiri – anul 1960.
—
I
Cand critici femeia in general, toate femeile te condamna; cand critici pe una anume, toate aproba.
II
- Alcoolul distruge, iata cateva organe ale unor alcolici.
- Si in ce pastrati acete piese anatomice?
- In alcool.
- Am venit sa cer mana ficei dvs.
- Doar mana? Imposibil! Ori totul ori nimic!
III
Nu sunt Eminescu sa-ti scriu poezii.
Ci sunt fericita, ca te pot iubi
Baietii din Bucuresti, sa-i aduni cu sacul,
Si cu primul tren, sa-i trimit la dracu.
IV
In a noastra Romanie bantuie o nebunie,
Nu e fata sau baiat, care nu-i amorezat
Pot sa-ti dau un singur sfat, nu te-ncrede in baiat,
El zice ca te iubeste si la alta se gandeste.
Viata este o tigara, ce are pic cu pic,
Si arzand asa intr-una, se preface in nimic.
Fetita e un inger, baiatul e un drac,
Si totusi vine vremea, cand amindoi se plac.
Albastra e marea pe care o privesc,
Albastrii sunt si ochii, pe care ii iubesc.
Eu zambila si tu crin,
Amandoua ne iubim
Cand vantul va bate peste parul tau,
Sa-ti aduni aminte pe numele meu.
Intr-un cos cu viorele, canta doua pasarele,
Ele canta ciripesc, eu pe tine te iubesc.
Inima este o carte, singura pe care-o ai.
Altuia ca s-o citeasca niciodata sa n-o dai.
V
Cand ma gandesc ca te gandesti,
Ca ma gandesc la tine.
Gandeste-te ca ma gandesc,
Ca te ganesti la mine.
VI
Din amintiri parca prevad, n-ai sa pastrezi niciuna.
Caci ochii care nu se vad, se uita’ntodeauna.
Amintirea nu se scrie pe o foaie de hartie,
Ci pe inima curata sa ramaie neuitata.
50gr sarutari, 100gr imbratisari,
Cand boala se agraveaza, si reteta se dubleaza.
Daca soarta ne va face, pe unii mici pe altii mari.
Sa nu uitam prietenia, ce-am avut-o ca scolari.
Nimic mai trist nu poate ca sa fie,
Ca sa iubesti doi ochi frumosi si ei sa nu te stie.
Omul este barca, sufletul pilot,
Viata e oceanul, iar mormantul port.
—
Va salut cu respect,
Un om
Iata alte extracte din caietul lui Cattiana.
—
I
Am douazeci de primaveri,
Nu-ti dau niciuna daca ceri,
Ca sunt putine.
Sint primaveri cu cer senin in orice zi,
Si nu le-as da pe ori cit de multe bogatii,
Am douzeci de primaveri avere mare,
Si-am luat din soare un firicel,
Sa le leg mai strans.
II
Cu perdelele lasate,
Sed la masa mea de brad.
Focul palpaie in soba,
Iarna eu pe ganduri cad.
III
Intr-un cos cu viorele,
Cinta doua pasarele,
Ele cinta, ciripesc
Eu pe tine te iubesc.
Pe malul Marii Negre,
Frumoase ca o stea,
Sade-o frumoasa floare
Zisa: “Nu ma uita”
Eu zambila Si tu crin,
Amandoua ne iubim.
IV
Iti trimit din nori,
Un buchet de flori,
Si pe fiecare floare,
Las o dulce sarutare.
A iubi o floare,
A iubi curat,
A iubi pe Cati,
Zau nu e pacat.
Ultima amintire,
Din caietul tau,
Sa-ti aduci aminte
Ca ti-am scris-o eu
V
Precum fluturasii dorm
In al florilor parfum
Asa zac aceste rinduri
In al tau micut album
V
Cum doreste caprioara,
Apa rece de izvor,
Asa iti doresc eu tie,
Fericire in viitor.
Daca as fi o porumbita,
As iubi un porumbel,
Dara eu sunt o fetita,
Si iubesc un baietel.
VI
- Mama ce pasare e aia Columb?
- Colum nu e pasare, ci un vestit navigator.
- Atunci de ce se spune: “Oul lui Columb?”
VII
- Asculta baiete, daca iti dau un pol, poti tu sa-mi spui unde-l gasesc pe Ionel baiatul patronului?
- Da!
- Atunci tine un pol.
- Multumesc. Chiar eu sunt.
VII
Amintirea e o floare,
Ce se naste din trecut,
Face viata mai frumoasa,
Cand prezentul e urat.
VIII
Pe aceasta foaie alba
Imi ceri ca sa-ti scriu,
O draguta amintire
Dar in versuri
Nu prea stiu
Caum sa scam de’ncurcatura,
Incotro sa ma’nvartesc?!
Ah! Iata’o idee buna!
Numai sa ma iscalesc.
—
Va salut cu respect,
Un om
Am mutat magazinul pe un server nou si continuam lucrul pentru optimizarea vitezei. Daca totusi mai intampinati probleme cu afisarea site-ului, va rugam sa ne contactati aici.
Multumim vizitatorilor care au trebuit sa suporte erorile de zilele trecute
Stim ca ati observat in ultimele zile aparitia unor erori pe site, iar in ultima perioada o viteza foarte mica de incarcare.
Numarul de carti indexate pe site intr-un timp foarte scurt a depasit asteptarile noastre, iar lucrul asta, cumulat cu crearea noilor facilitati pentru dvs., a dus la situatia in care serverul actual nu mai face fata.
Dar de cateva zile ne ocupam pentru remedierea acestor probleme si suntem aproape de final. Cel mai probabil vom avea si un server nou
Va asiguram ca toate comenzile pe care reusiti sa le faceti in aceasta perioada vor fi onorate!
Va multumim pentru intelegere!
Cu respect,
Echipa AnticariatulTau.ro
Începem astăzi să publicăm, folosind ca surse cărți vechi din arhivele personale, o serie de mini-biografii a unor români prea puțin cunoscuți, dar care, din punctul nostru de vedere au contribuit la dezvoltarea culturală a României moderne.
Ion Pop Reteganul, unul dintre cei mai buni învățători, prozatori și folcloriști pe care i-am avut, s-a născut la 10 iunie 1853 in Reteag, într-o ”căsuță mică de nuiele, acoperită ci paie, precum erau toate casele românilor de pe la noi după revoluția de la 1948. Avea două ferești: una spre miazănoapte și alta spre răsărit. Ferestrele erau cam atât de mari cât o coală de hârtie și aveau fiecare câte patru ochiuri de sticlă”.
Dintre culegerile de folclor tipărite în timpul vieții, menționăm îndeosebi: „Trandafiri și viorele”, „Povești ardelenești”, „Starostele sau datini de la nunțile românilor ardeleni”, „Povestiri din viața țăranilor români”, „Opșaguri cât pilite cât cioplite”, „Buchetul”, „Bocete”, „Pintea Viteazul”, „Zidirea lumii”, „Povești din popor” etc.
De crede că un cuvint oarecare nu e înțeles de mulțimea romînilor explice-l, de crede că nu s-ar putea exprima chiar după cum ni-l exprimă poporul în acel ținut, pună-i semne oricîte și explice această împrejurare, dar nu-l înlocuiască cu altul.
– I. P. Reteganul
I. P. Reteganul punea accentul pe mențiunea creațiilor populare așa cum au fost auzite, evitând alterările nepotrivite.
În „Povești ardelenești”, culese de el, este atâta sănătate morală.
– I. A. Popescu
E drept că romînul nu totdeauna cîntă cu veselie și bucurie, ci mai mult de jale și de dor, că așa-i viața. Și cîntarile lui sînt așa de frumoase, atît de atrăgătoare, încît te oprești în loc. Cînd auzi o horă colo pe Someșul Mare, ori în Banatm ori pe Mureș și pe Târnave, ori pe la Hațeg, ori prin Marmația, când vin fetele de la lucru seara; – cînd o auzi, apoi să fii mort pe jumătate, trebuie să mergi barem pînă la fereastră, – de nu poți ieși în poartă, să vezi: oare îngeri cîntă ori oameni? Dar nu numai fetele cîntă și nu numai pe unele locuri; nu, romînii săteni cîntă toți: bătrîni, bărbați, juni, din munți și din cîmpii.
– I. P. Reteganul
I. P. Reteganul a scris și proză, în care este un bun moralist, în „Minte de muiere și pace” arătându-și aversiunea față de lăcomie. În „Firuța Nuțului” ne arată unde duc căsătoriile bazate pe condiții exterioare dragostei sincere, iar în „Mitru Pascului” la fel, pune probleme importatnte ale căsniciei. Tot probleme etice tratează și în nuvelele „Popa Toma” și „Bietul Istode”.
După ce la Baru Mare a organizat din nou școala, a pus bazele unui fel de colț viu:
Mă mai ocupam și cu cultura florilor, ce puteam foarte bine, avînd edificiul școlii noi ferești mari, duble, între care aveam iarna plin de vase cu flori pe care vara le puneam în grădină. Primăvara și vara mă ocupam cu cultivarea grădiniiș făcui și cea mai frumoasă pomărie în acel ținut.
– I. P. Reteganul
Cheltuindu-și propriul salariu, a pus pe picioare școala din Bouțari și a dat strălucire școlii confesionale din Bucium-Sașa din Țara Moților. La fel a facut și la Sîncel.
Știut lucru este că progresul sau regresul unei școale depinde:
- de la destoinicia învățătorului
- de la regulata sau neregulata frecventare a școlilor
– I. P. Reteganul
Părerea sa era că dacă învățătorul știe să se apropie de elevi, aceștia vor veni cu plăcere la școală.
A colaborat cu publicații precum Contemporanul, Revista ilustrată, Gazeta Transilvaniei, Gutinul iar în 1886 a editat revista Convorbiri Pedagogice.
A ocupat funcția de secretar secund al Asociațiunii pentru Literatura și Cultura poporului român (ASTRA), la Sibiu.
S-a stins din viață în satul natal, în 1905, loc în care la 22 mai 1955, Sfatul popular regional și Academia R.P.R. au inaugurat casa memorială „Ion Pop Reteganul”, care se poate vizita și în zilele noastre.
Surse:
Dupa cum am promis in comentariile concursului nr. 2, publicam atat rezolvarea propusa de Ziarul ştiinţelor şi călătoriilor (cu datele gresite) cat si rezolvarea noastra.
Explicatia noastra:
Problema era sa aflam cat mananca un bou pe zi. Formula este: (nr_ari + x * nr_ari * nr_zile) / (nr_boi * nr_zile), unde x reprezinta viteza de crestere a ierbii.
Daca scriem ecuatia pentru primele doua situatii, avem necunoscuta pe x, ce se poate calcula. ( x = 1/12, adica in fiecare zi iarba pe o parcela creste cu 1/12 din cantitatea initiala de pe parcela ).
Cu acest x, daca scriem ecuatia pentru ultima varianta, avem necunoscuta nr_boi, ce se poate calcula.
Pentru concursul de astăzi vă propunem o problemă de matematică, reprodusa din numarul 37 anul XXXIII din ‘Ziarul ştiinţelor şi călătoriilor’. Problema se numeşte ‘Boii lui Newton’, iar enunţul este:
Ştiind că 75 boi au păscut în 12 zile iarba unei livezi de 60 arii şi cea care creştea între timp; că 81 de boi au păscut iarba unei livezi de 72 arii şi cea care creştea între timp, în 15 zile, – câţi boi vor paşte în 18 zile iarba de pe 26 arii şi cea care va creşte între timp. În toate livezile iarba era la aceeaşi înălţime şi creştea deopotrivă.
Câştigatorul este cel ce răspunde primul corect, iar premiul un voucher de 25 RON.
Astăzi debutează pe blogul anticariatului secţiunea de concurs. Dacă răspundeţi primul corect la întrebarea ce urmează, veţi câştiga un cupon de reducere în valoare de 20 RON.
Întrebarea, de încălzire, este: “Cum se numeşte viermele de nisip de pe Arrakis?”
Mult succes.
UPDATE
Câştigătoarea este Nicoleta, care a răspuns corect la ora 10.39. Felicitări atât ei cât şi celorlalţi.
Îmi pare rău că a durat atât moderarea, data viitoare răspunsurile la concurs nu vor mai fi moderate.
Da Doamne sa nu ma insor
Nici o data
Ori, dac’o fi sa ma insor
Vre’o data
Fa sa nu fiu inselat
Nici o data
Ori, dac’oi fi inselat
Vre-o data
Fa ca sa nu aflu eu
Nici o data
Ori, d’o fi sa aflu eu
Vre-o data,
Fa sa nu ma sinchisesc
Nici-o-data;
Ori numa’ntaia data
Ori numai cate o data
Odata un grec se duse si el la teatru, dar dupa primul act, adica cand se da repaus, vazand lumea ca se scoala si se plimba p’afara, esi si el.
Dupa cat-va timp, grecul vine, si voind a se aseza pe scaunul lui, spre marea mirare, vede pe-o muere stand in locul lui. Grecul ii da roata; se uita la biletul ce avea in mana; se uita la numarul scaunului; se uita la muere, dor d’o pricepe; dar, ea se facea niznai.
Grecul plictisit ii striga atunci:
Nu vre sa mi scoli un’data cocoana? Haidi… scolo-mi bre! Chit vre sa me vurtesc pe langa dimia-ta ca asta’n muna?
Intr’un sat se afla un taran, si era insurat. Nevasta fiindu-i bolnava, numa intr’o zi dete ortul popi.
Planse taranul cat o planse, dar iute se linisti, uitand’o, ca si cand n’ar fi fost insurat de cand lumea.
La o saptamana, haida… ca’i muri si-o vaca… Valeau! ce tanguire, ce jelete pe capul lui, ca pusese inchicioare tot satul.
Dace ma Ioane! – l’intreaba papa – Nu t’ai jelit asa cand ti-a murit sotia, dar pentru o vaca?
Pai da parinte, de muere n’am plans asa de rau ca d’acu, multe voesc sa se pue in locul raposatei, dar n’am vazut una macar, care sa vine sa’mi puevaca la loc, trebuie s’o cumpar, cand muerea ma cumpara ea pe mine.
“Productiuni populare – 1884″
Dupa 45 de minute de incercari noi am cedat.
Tu intelegi ce-a scris stramosul nostru aici?
Asteptam variante.
Cu respect,
AnticariatulTau
Iata si ultimele randuri din caietul cu amintiri – anul 1960.
—
I
Cand critici femeia in general, toate femeile te condamna; cand critici pe una anume, toate aproba.
II
- Alcoolul distruge, iata cateva organe ale unor alcolici.
- Si in ce pastrati acete piese anatomice?
- In alcool.
- Am venit sa cer mana ficei dvs.
- Doar mana? Imposibil! Ori totul ori nimic!
III
Nu sunt Eminescu sa-ti scriu poezii.
Ci sunt fericita, ca te pot iubi
Baietii din Bucuresti, sa-i aduni cu sacul,
Si cu primul tren, sa-i trimit la dracu.
IV
In a noastra Romanie bantuie o nebunie,
Nu e fata sau baiat, care nu-i amorezat
Pot sa-ti dau un singur sfat, nu te-ncrede in baiat,
El zice ca te iubeste si la alta se gandeste.
Viata este o tigara, ce are pic cu pic,
Si arzand asa intr-una, se preface in nimic.
Fetita e un inger, baiatul e un drac,
Si totusi vine vremea, cand amindoi se plac.
Albastra e marea pe care o privesc,
Albastrii sunt si ochii, pe care ii iubesc.
Eu zambila si tu crin,
Amandoua ne iubim
Cand vantul va bate peste parul tau,
Sa-ti aduni aminte pe numele meu.
Intr-un cos cu viorele, canta doua pasarele,
Ele canta ciripesc, eu pe tine te iubesc.
Inima este o carte, singura pe care-o ai.
Altuia ca s-o citeasca niciodata sa n-o dai.
V
Cand ma gandesc ca te gandesti,
Ca ma gandesc la tine.
Gandeste-te ca ma gandesc,
Ca te ganesti la mine.
VI
Din amintiri parca prevad, n-ai sa pastrezi niciuna.
Caci ochii care nu se vad, se uita’ntodeauna.
Amintirea nu se scrie pe o foaie de hartie,
Ci pe inima curata sa ramaie neuitata.
50gr sarutari, 100gr imbratisari,
Cand boala se agraveaza, si reteta se dubleaza.
Daca soarta ne va face, pe unii mici pe altii mari.
Sa nu uitam prietenia, ce-am avut-o ca scolari.
Nimic mai trist nu poate ca sa fie,
Ca sa iubesti doi ochi frumosi si ei sa nu te stie.
Omul este barca, sufletul pilot,
Viata e oceanul, iar mormantul port.
—
Va salut cu respect,
Un om
Iata alte extracte din caietul lui Cattiana.
—
I
Am douazeci de primaveri,
Nu-ti dau niciuna daca ceri,
Ca sunt putine.
Sint primaveri cu cer senin in orice zi,
Si nu le-as da pe ori cit de multe bogatii,
Am douzeci de primaveri avere mare,
Si-am luat din soare un firicel,
Sa le leg mai strans.
II
Cu perdelele lasate,
Sed la masa mea de brad.
Focul palpaie in soba,
Iarna eu pe ganduri cad.
III
Intr-un cos cu viorele,
Cinta doua pasarele,
Ele cinta, ciripesc
Eu pe tine te iubesc.
Pe malul Marii Negre,
Frumoase ca o stea,
Sade-o frumoasa floare
Zisa: “Nu ma uita”
Eu zambila Si tu crin,
Amandoua ne iubim.
IV
Iti trimit din nori,
Un buchet de flori,
Si pe fiecare floare,
Las o dulce sarutare.
A iubi o floare,
A iubi curat,
A iubi pe Cati,
Zau nu e pacat.
Ultima amintire,
Din caietul tau,
Sa-ti aduci aminte
Ca ti-am scris-o eu
V
Precum fluturasii dorm
In al florilor parfum
Asa zac aceste rinduri
In al tau micut album
V
Cum doreste caprioara,
Apa rece de izvor,
Asa iti doresc eu tie,
Fericire in viitor.
Daca as fi o porumbita,
As iubi un porumbel,
Dara eu sunt o fetita,
Si iubesc un baietel.
VI
- Mama ce pasare e aia Columb?
- Colum nu e pasare, ci un vestit navigator.
- Atunci de ce se spune: “Oul lui Columb?”
VII
- Asculta baiete, daca iti dau un pol, poti tu sa-mi spui unde-l gasesc pe Ionel baiatul patronului?
- Da!
- Atunci tine un pol.
- Multumesc. Chiar eu sunt.
VII
Amintirea e o floare,
Ce se naste din trecut,
Face viata mai frumoasa,
Cand prezentul e urat.
VIII
Pe aceasta foaie alba
Imi ceri ca sa-ti scriu,
O draguta amintire
Dar in versuri
Nu prea stiu
Caum sa scam de’ncurcatura,
Incotro sa ma’nvartesc?!
Ah! Iata’o idee buna!
Numai sa ma iscalesc.
—
Va salut cu respect,
Un om
