Iata si ultimele randuri din caietul cu amintiri – anul 1960.
—
I
Cand critici femeia in general, toate femeile te condamna; cand critici pe una anume, toate aproba.
II
- Alcoolul distruge, iata cateva organe ale unor alcolici.
- Si in ce pastrati acete piese anatomice?
- In alcool.
- Am venit sa cer mana ficei dvs.
- Doar mana? Imposibil! Ori totul ori nimic!
III
Nu sunt Eminescu sa-ti scriu poezii.
Ci sunt fericita, ca te pot iubi
Baietii din Bucuresti, sa-i aduni cu sacul,
Si cu primul tren, sa-i trimit la dracu.
IV
In a noastra Romanie bantuie o nebunie,
Nu e fata sau baiat, care nu-i amorezat
Pot sa-ti dau un singur sfat, nu te-ncrede in baiat,
El zice ca te iubeste si la alta se gandeste.
Viata este o tigara, ce are pic cu pic,
Si arzand asa intr-una, se preface in nimic.
Fetita e un inger, baiatul e un drac,
Si totusi vine vremea, cand amindoi se plac.
Albastra e marea pe care o privesc,
Albastrii sunt si ochii, pe care ii iubesc.
Eu zambila si tu crin,
Amandoua ne iubim
Cand vantul va bate peste parul tau,
Sa-ti aduni aminte pe numele meu.
Intr-un cos cu viorele, canta doua pasarele,
Ele canta ciripesc, eu pe tine te iubesc.
Inima este o carte, singura pe care-o ai.
Altuia ca s-o citeasca niciodata sa n-o dai.
V
Cand ma gandesc ca te gandesti,
Ca ma gandesc la tine.
Gandeste-te ca ma gandesc,
Ca te ganesti la mine.
VI
Din amintiri parca prevad, n-ai sa pastrezi niciuna.
Caci ochii care nu se vad, se uita’ntodeauna.
Amintirea nu se scrie pe o foaie de hartie,
Ci pe inima curata sa ramaie neuitata.
50gr sarutari, 100gr imbratisari,
Cand boala se agraveaza, si reteta se dubleaza.
Daca soarta ne va face, pe unii mici pe altii mari.
Sa nu uitam prietenia, ce-am avut-o ca scolari.
Nimic mai trist nu poate ca sa fie,
Ca sa iubesti doi ochi frumosi si ei sa nu te stie.
Omul este barca, sufletul pilot,
Viata e oceanul, iar mormantul port.
—
Va salut cu respect,
Un om